A venit, a venit ... Toamna :(

Cri cri cri Toamnă gri eu nu vroiam ca să vii
Pleacă! Du-te înapoi! Să nu te văd pe la noi
Eşti urâtă, friguroasă şi mă faci să stau în casă.

Asta simt când vine toamna. Pur ţi simplu nu-mi place. Să se ducă cu vremea ei schimbătoare cu tot. Să mă lase în pace. E o urâtă şi o rea şi tind să cred că ea ştie asta. Auzi! să te oblige ea să te îmbraci cu haine grose! Păi e frumos? Cum vine asta? Vine aşa dintr-o dată să te stropească cu picăturile ei reci, să te bată cu vântul ei şi să îţi murdărească pantofiorii cu praful ei amestecat cu apă. Asta nu mi se pare corect deloc. Te pune să te îmbraci cu geci,te face să renunţi la săndăluţe şi la papucei. Nu, e clar, nu o sufăr! Te face să stai în casă, că na, cui îi mai vine să iasă pe afară când e frig şi plouă? Urât, de-a dreptul urât! Vine ea toamna şi-ţi ia toată veselia, te trimite la şcoală, iar tu nu poţi face nimic în privinţa asta. Eh... Toamnă, toamnă nesuferită îmi eşti! Cum vi tu aşa tip-til şi ne stropeşti cu noroi şi ne râzi în faţă că s-a terminat vacanţa noastă dragă! REAO! Râzi tu de noi cu glasul tău ascuţit de vrăjitoare malefică. Dar şi tu eşti supărată se vede în cenuşiul tău. Nici ţie nu ţi-e bine. Dar a râs şi de tine cineva, te-a pedepsit şi tu, ca să te răzbuni te descarci asupra noastră, tuni şi fulgeri, dar cu toate astea plângi cu ropote de ploaie. În definitiv eşti ca şi noi, supărată, tristă, plângi şi tu după vremurile trecute în care cine ştie ce prinţesă prea-frumoasă erai, şi ne transmiţi nouă starea ta melancolică. Nici eu nu ştiu dacă ar trebui să-ţi plâng de milă sau să fiu supărată pe tine. Eşti o ciudată acum tuni şi fulgeri, acum ne laşi să vedem soarele, eşti prea schimbătoare pentru gusturile mele, eşti vicleană şi nici tu nu şti ce vrei. Ce să mai zic? Lasă-mă în pace cu mofturile tale de anotimp răsfăţat şi infatuat! Du-te de unde ai venit!