Despre mine

Ploiesti, Romania
Hmm....ciudat. Mereu mi s-a părut destul de complicat să vorbesc despre mine, să mă descriu. Nu ştiu de ce , poate pentru că nu ştiu de unde să încep, cu ce să încep şi nici ce vor ceilalţi să afle mai exact despre mine sau doar pentru că nici eu nu ştiu exact cum sunt şi ce aş putea spune totuşi despre mine. Dar o sa încerc să-mi fac o scurtă descriere. Nu vreau să folosesc clişee de genul: sociabilă, dinamică, spirit de echipă, bla bla bla...O să vă spun că îmi place să fiu înconjurată de lume, îmi place să se ţină cont de părerea mea, ma atrag misterele şi chestiile dubioase, nu-mi place ploaia, urasc frigul, prefer vara, am o manie pentru cercei, vorbesc destul de mult uneori, iar alteori mai deloc, sunt foarte curioasă, ador marea, îmi place să fiu remarcată, sunt destul de calmă şi pot să am multă răbdare ... ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici momentan. Părţi din mine se vor vedea prin cuvinte.

miercuri, 16 septembrie 2009

O lume de deprimaţi

În ultimii ani am putut observa cu toţii apariţia unu nou stil: stilul emo. Mai în glumă, mai în serios acest stil s-a extins şi tot mai multe persoane au ajuns depresive. Oamenii au uitat de micile bucurii ale vieţii, ei nu mai văd decât partea urâtă a lucrurilor, ajung să uite să zâmbească, nu mai văd culori, doar negru. Prea trişti să le mai pese de ceva încep să se întrebe ce rost are viaţa lor sau dacă există cineva care ţine la ei. Nu pot vedea decât ură, invidie, durere, nepăsare, laşitate, orgoliu, furie, violenţă, nedreptate, mizerie, răutate. Li se pare că nu mai e nimic altceva şi că lumea asta nu merită, viaţa nu merită şi atunci decid să se oprească, să-şi taie singuri firul vieţii.
Depresia provoacă în fiecare an circa 800.000 de sinucideri, mai ales la naţiunile Europei orientale, şi în principal în rândul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 44 de ani.
Terifiant, nu? Trebuie să ne amintim să visăm din nou, să zâmbim, să sperăm, să privim şi să mergem. Oricât de greu ar fi trebuie să continuăm să înaintăm, chiar dacă nu ne mai simţim picioarele trebuie să mergem mai departe.

Un comentariu: