La dans cu un şerveţel

Obosit după o săptămână încărcată, decizi că a venit timpul să te relaxezi şi să te destinzi într-un club. Aşa că îţi anunţi prietenii şi porniţi împreună spre destinaţia hotărâtă. Ajunşi aici distracţia e în toi, atmosfera vă încântă şi începeţi să comandaţi ceva aşa ca pentru început. Zâmbete, veselie, dans şi voie bună peste tot în jur. Paharele se umplu şi se golesc încontinuu. La un moment dat, când ai pierdut numărul paharelor consumate şi asta explică de ce starea ta de euforie s-a amplificat, vrei să dansezi mai mult ca niciodată, simţi că pluteşti şi ai o libertate nebună în ceea ce priveşte mişcarea. Te învârteşti, dansezi cu oricine. Deodată, lângă paharul tău, de un alb imaculat zăreşti un şerveţel. Îl cuprinzi în mână şi-ţi dai seama cât de firav este, îl ridici, şi simţi cât de uşor este şi cum pluteşte ca şi tine. Observi că şi el se învârte, dansează ajutat de aer. Atunci prinzi ritmul lui şi începeţi împreună să dansaţi. Doar tu şi un şerveţel, nimeni altcineva nu ar fi putut să înţeleagă starea ta inexplicabilă de euforie totală, doar şerveţelul pare să fie în acord cu sentimentele tale. Aceeaşi uşurinţă, aceeaşi lejeritate în mişcări, aceeaşi sclipire, a ta în ochi, a lui în albul acela impecabil. Sunteţi doi dar vă mişcaţi ca şi cum sunteţi unul, şerveţelul ăsta uitat pe masă pare să fie o prelungire de-a fiinţei tale, are acelaşi ritm şi vă completaţi atât de bine. E incredibil! Te simţi atât de bine şi totul datorită unui simplu şerveţel. Lui nu-i trebuie invitaţie, nu are nevoie de cuvinte drăguţe, şi în mod sigur va merge cu tine acasa. Da, o noapte reuşită!