Despre mine

Ploiesti, Romania
Hmm....ciudat. Mereu mi s-a părut destul de complicat să vorbesc despre mine, să mă descriu. Nu ştiu de ce , poate pentru că nu ştiu de unde să încep, cu ce să încep şi nici ce vor ceilalţi să afle mai exact despre mine sau doar pentru că nici eu nu ştiu exact cum sunt şi ce aş putea spune totuşi despre mine. Dar o sa încerc să-mi fac o scurtă descriere. Nu vreau să folosesc clişee de genul: sociabilă, dinamică, spirit de echipă, bla bla bla...O să vă spun că îmi place să fiu înconjurată de lume, îmi place să se ţină cont de părerea mea, ma atrag misterele şi chestiile dubioase, nu-mi place ploaia, urasc frigul, prefer vara, am o manie pentru cercei, vorbesc destul de mult uneori, iar alteori mai deloc, sunt foarte curioasă, ador marea, îmi place să fiu remarcată, sunt destul de calmă şi pot să am multă răbdare ... ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici momentan. Părţi din mine se vor vedea prin cuvinte.

vineri, 25 septembrie 2009

Numere

Am uneori impresia că întreaga noastră existenţă se învârte în jurul unor numere. Ne naştem pe o dată anume, la o anumită oră, suntem al x-ilea copil născut în ziua respectivă, avem x kg, înălţimea x, etc. Însă numerele nu se opresc aici, te loveşti de ele pretutindeni: am x prieteni, are x ani, stau la nr. x, răspund la nr. de telefon x, câştig x, am x fraţi, şi exemplele pot continua la nesfârşit. E ca şi cum cineva ne aşează într-o anumită ordine în funcţie de numerele astea pe care le primim încă de la naştere. E frustrant să ştii că depinzi de nişte cifre, că în funcţie de cifrele astea eşti aşezat într-o anumită categorie şi ai un anumit loc. E ca şi cum Universul s-ar juca, ar trage la sorţi: " Şi numerele câştigătoare sunt: ...". Depindem pur şi simplu de un număr, care sperăm noi să fie câştigător. Devenim numere. Suntem ca bilele din interiorul unui bol care aşteaptă să fie extrase. Dar care e miza? Ce câştigăm? Ieşim din cutiuţă şi... Şi ce? Ce urmează apoi? Se folosesc alţii de noi, câştigă cei care au pariat pe numerele noastre sau cum?
Ineresant cum nişte numere ajung să ne coordoneze existenţa. E ca şi cum atunci când venim pe lume stă cineva la intrare şi ne dă un număr fără de care nu am putea intra. Ca la cinema ţi se dă un bilet pe care îl prezinţi la intare, te aşezi pe locul corespunzător numărului de pe bilet şi aştepţi să înceapă filmul. Aşa şi în viaţă ni se dă numărul, apoi aşteptăm să înceapă spectacolul, doar că aici noi facem spectacolul. Dar e atât de ciudat de parcă suntem la vreo preselecţie, ni se dă un număr şi suntem aşezaţi la coadă şi aşteptăm să ajungem în faţă. Dar când ştim că a venit rândul nostru? Rândul nostru la ce? Of... nu mai înţeleg nimic. Nu ne spune nimeni care sunt regulile. Să vină cineva să ne spună: "Uite, ia numărul ăsta şi ai mare grijă de el, când este strigat numărul care îţi corespunde trebuie să faci asta." Nu, ne lasă pe noi aşa de capul nostu într-o dezordine totală, să înţeleagă fiecare ce vrea. Suntem un haos, dar unul organizat.
Cifre, cifre şi iar cifre de la început şi până la sfârşit, până şi zilele le avem numărate. Numerele astea nu se mai opresc, de parcă viaţa noastră ar fi un şir de numere. Totul se numără. Numerele pun stăpânire pe noi, numărăm orice ca nişte dependenţi, dependenţi de numere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu