Despre mine

Ploiesti, Romania
Hmm....ciudat. Mereu mi s-a părut destul de complicat să vorbesc despre mine, să mă descriu. Nu ştiu de ce , poate pentru că nu ştiu de unde să încep, cu ce să încep şi nici ce vor ceilalţi să afle mai exact despre mine sau doar pentru că nici eu nu ştiu exact cum sunt şi ce aş putea spune totuşi despre mine. Dar o sa încerc să-mi fac o scurtă descriere. Nu vreau să folosesc clişee de genul: sociabilă, dinamică, spirit de echipă, bla bla bla...O să vă spun că îmi place să fiu înconjurată de lume, îmi place să se ţină cont de părerea mea, ma atrag misterele şi chestiile dubioase, nu-mi place ploaia, urasc frigul, prefer vara, am o manie pentru cercei, vorbesc destul de mult uneori, iar alteori mai deloc, sunt foarte curioasă, ador marea, îmi place să fiu remarcată, sunt destul de calmă şi pot să am multă răbdare ... ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici momentan. Părţi din mine se vor vedea prin cuvinte.

joi, 17 septembrie 2009

Codul bunelor maniere

V-aţi gândit vreodată cine inventează regulile de bună purtare? De unde a plecat codul bunelor maniere şi de ce trebuie păstrată o aşa-zisă etichetă în societate? Cei care stabilesc, preiau şi transmit mai departe aceste norme sunt licenţiaţi ai vreunei şcoli înalte de bune maniere? Trebuie aceşti oameni să promoveze vreun test al Înaltei Societăţi, înainte să îşi disemineze legile?
Cred că bunele maniere au rădăcini în acea armonie dintre comportament şi etică, dintre frumuseţea caracterului uman şi moralitatea sa.
Codul manierelor elegante este alcatuit din legi, convenţii de fapt, care au drept punct comun: a nu-l deranja pe semenul tău, ci, dimpotrivă, a-l face să se simtă bine în preajma ta. "Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt", cum scria şi filosoful John Stuart Mill.
Din păcate, foarte puţini sunt cei care mai au astăzi bune maniere. Nimănui nu îi mai pasă de cei din jurul său şi astfel apare o lipsă totală de respect faţă de întreaga societate. Pentru cei care încă mai prezintă urme de bune maniere se aplică regula : "îl tăiem şi-l dăm afară", cu alte cuvinte sunt priviţi ca fiind nişte ciudaţi şi sunt excluşi. Oamenii se reîntorc la stadiul primordial, redevin necivilizaţi. E groznic să te uiţi în jur şi să vezi cruntă nesimţire, bine că la noi în România ştim doar din filme de bune maniere, şi chiar şi acolo comportamentul civilizat a început să dispară. Nu înţeleg cum oamenii nu pot să realizeze că dacă ar respecta câteva chestii simple am fi cu toţii mult mai fericiţi. De exemplu dacă am îndepărta cu toţii mirosul de transpiraţie nimeni nu ar trebui să se mai simtă jenat pentru că miroase, sau inconfortabil datorită mirosului neplăcut. Nu e greu dar se pare că unii nu înţeleg!

Un comentariu:

  1. adevarat, don'shoara, bine punctat, mai ales aspectu' cu transpiratia, cred ca e deja aerul de bucuresti care miroase asa, oricum romanii sunt pe undeva prin coada clasamentului la utilizarea produselor de igiena...ba chiar la consum hartie igienica pe ultimul loc, ceea ce ne da indicii grave cu privire la defisarile masive din romania, nu?

    RăspundețiȘtergere