Trinc: idee!

Mi-am dat seama de curând că noi, oamnenii suntem într-o continuă mişcare. Ne este imposibil să nu ne mişcăm. Chiar dacă am sta nemişcaţi tot ne-am afla oarecum în mişcare, pentru că, după cum bine ştim, planeta noastră scumpă şi dragă, Pământul se învârte. Deci, practic ca să rămânem în acelaşi loc ar trebui să alergăm, nu? Să ne împotrivim mişcării de rotaţie a Pământului. Şi totuşi asta ar însemna să ne mişcăm. Dar ne-am mişca pe loc, ca să zic aşa. Ca să rămânem în acelaşi loc trebuie să alergăm mai mult decât trebuie să alergăm pentru a ajunge într-un alt loc. Hmm ... asta a sunat inteligent. Nu? Dacă stai să te gândeşti chiar şi în viaţă consumi mai multă energie păstrând ceea ce ai, decât pentru a obţine altceva. E oarecum logic, deşi sună atât de ilogic. Adică logic ar fi ca după ce ai găsit ceea ce căutai să stai să te odihneşti şi să te bucuri de acel ceva, însă asta ar însemna ca acel ceva să fie banal, să nu fi meritat să fie găsit pentru că te face să te plafonezi, pe când dacă acel ceva te face să te străduieşti mai mult atunci când deja l-ai obţinut, asta înseamnă că a meritat cu adevărat, că este exact ce aveai nevoie pentru a ieşi din cotidian şi din banalitate. Ar trebui să apreciem mult mai mult lucrurile care ne fac să luptăm pentru ele decât cele pe care le obţinem destul de uşor, căci acestea sunt cele care merită cu adevărat, iar dacă nu le poţi obţine nu înseamnă că aşa a fost să fie, înseamnă că nu te-ai străduit suficient, înseamnă că nu ai vrut cu adevărat acel lucru. Îmi place să cred că nu există lucruri imposibile şi că într-un fel sau altul orice este realizabil.