Cine suntem?

Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Ştim doar ce ne-au spus cei care au fost aici înaintea noastră, însă nimic clar. Cum am ajuns aici? Cu ce scop? Nu ştim nimic. N-avem idee ce a fost, ce este sau ce va urma, ştim doar că existăm. Nu avem răspunsuri la întrebările esenţiale, dar cu toate astea căutăm rezolvarea problemelor mărunte. Ne dăm singuri o identitate, un loc din care se presupune că suntem şi fiecare are impresia că ştie către ce se îndreaptă. Ce ştim noi de fapt? Nimic. Nu ştim cine suntem şi încercăm o viaţă întreagă să ne descoperim, nu ştim dacă în spatele acestei vieţi se mai află ceva. Începem să învăţăm încă de mici tot felul de lucruri şi continuăm să învăţăm toată viaţa, cu toate astea nimeni nu a reuşit până acum să răspundă la cele mai simple întrebări. Nimeni nu cunoaşte cele mai importante răspunsuri. Suntem o mare enigmă. Nişte fiinţe care îşi transmit una alteia anumite teorii cu privire la viaţă. Nici măcar nu-şi mai pun anumite întrebări, nici nu se mai pune problema căutării unor răspunsuri. Pierdem esenţialul, ne axăm prea mult pe detalii. Nu ne mai interesează, pur şi simplu. Suntem indiferenţi, ignoranţi, nepăsători atăt în ceea ce priveşte societatea, cât şi faţă de propria persoană. Nu ne cunoaştem pe noi înşine şi ne dorim să-i înţelegem şi să îi cunoaştem pe cei din jurul nostru. Suntem de neînţeles. Sunt momente în care nici noi înşine nu ne putem înţelege. Nu ştim ce vrem. Alergăm mereu după ceva, însă atunci când îl găsim ne dorim altceva.
Ce vrem de fapt? De ce suntem? De ce tocmai acum? Ce trebuie să facem? ...Atâtea întrebări..Pentru ce?