Mâine, astăzi va fi ieri!

E incredibil cât de repede trece timpul, iar noi nu realizăm cât de important este să profităm de el. Să iertăm, să iubim necondiţionat, să facem ceea ce ne dorim, să fim ce vrem, să avem cât mai puţine regrete şi să nu ne fie ruşine de propriile noastre alegeri. Asta este cel mai important. Pentru că indiferent de ceea ce facem, de unde suntem, de ce profesie avem totul se termină la un moment dat şi riscăm să fim singuri, iar ăsta este cel mai dureros lucru. Nu mai contează nimic atunci când lângă tine e doar un mare gol. Suntem incapabili să înţelegem acest lucru şi cel mai trist este că iubeşti sau nu viaţa continuă, iar tu rişti să pierzi cele mai frumoase clipe. Citeşti prea mult ca să poţi fi înţelept şi gândeşti prea mult ca să mai poţi fi frumos. Uiţi de tine însuţi, te pierzi în banalitate şi în cotidian. Nu mai ştii cine eşti şi ce vrei, ajungi să te transformi în ce îşi doresc ceilalţi să fii. Urmezi pur şi simplu acelaşi drum ca ceilalţi, efectul de turmă ca să zic aşa, mergi şi tu unde merge restul lumii. Nu reuşeşti să te sustragi din ritmul şi din cotidianul lor, nu mai poţi să te individualizezi. Urmezi aceleaşi standarde. Nu mai ai timp să te găseşti prin mulţimea de oameni, nu te mai vezi pe tine, vezi doar pe cineva care îţi seamănă, dar care este un produs al celorlalţi. Trebuie să riscăm să facem ce vrem noi cu adevărat ca la sfârşit să putem spune: Da, ăsta sunt eu! Trebuie să profităm de fiecare clipă, să nu ne oprim, să mergem mereu cu ochii în interiorul nostru unde vom găsi direcţia spre care să ne îndreptăm.