Despre mine

Ploiesti, Romania
Hmm....ciudat. Mereu mi s-a părut destul de complicat să vorbesc despre mine, să mă descriu. Nu ştiu de ce , poate pentru că nu ştiu de unde să încep, cu ce să încep şi nici ce vor ceilalţi să afle mai exact despre mine sau doar pentru că nici eu nu ştiu exact cum sunt şi ce aş putea spune totuşi despre mine. Dar o sa încerc să-mi fac o scurtă descriere. Nu vreau să folosesc clişee de genul: sociabilă, dinamică, spirit de echipă, bla bla bla...O să vă spun că îmi place să fiu înconjurată de lume, îmi place să se ţină cont de părerea mea, ma atrag misterele şi chestiile dubioase, nu-mi place ploaia, urasc frigul, prefer vara, am o manie pentru cercei, vorbesc destul de mult uneori, iar alteori mai deloc, sunt foarte curioasă, ador marea, îmi place să fiu remarcată, sunt destul de calmă şi pot să am multă răbdare ... ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici momentan. Părţi din mine se vor vedea prin cuvinte.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

La revedere!

Astăzi am realizat că cel mai greu lucru e să spui „la revedere”! A trebuit să spun „la revedere” de mai multe ori decât mi-aș fi dorit, cred că toată lumea poate să spună asta, dar nu contează de câte ori o facem chiar dacă e pentru mai bine sau mai puțin bine tot doare! Deși nu vom uita niciodată la ce am renunțat ne datorăm nouă înșine să înaintăm, căci nu ne putem pune în fața schimbării. E înfricoșător să dai drumul mâinii care te-a ținut strâns când ai avut nevoie și te-a însoțit pe drumul tău care devenise al vostru. Nu e chiar atât de ușor să întorci spatele și să-ți continui drumul singur, fără acel cineva, chiar dacă știi că așa e mai bine. Și totuși de cât curaj ai nevoie să-ți ascunzi tremuratul vocii atunci când abia reușește să spună „la revedere”, sau măcar un simplu „pa”, de câtă putere ai nevoie să îți stăpânești lacrimile care îți încețoșează privirea. Și câtă nevoie ai apoi de putere și de curaj ca să poți continua să mergi de unul singur, pe un drum necunoscut.
Dar nu ne putem trăi viețile temându-ne mereu de următorul „la revedere” pentru că sunt șanse să nu se oprească. Totul e să-ți dai seama că orice „la revedere” e o șansă pentru un nou început!

Un comentariu:

  1. Sunt lacrimi asa de grele si de fierbinti, incat ochii nu le pot plange,ele zac in inima arzand'o ; dar trebuie sa intelegm si uneori sa asteptam lacrimile, ele sunt ploile in care se topesc primejdiile furtunii, descarcarea trufiei si infruntarea asprului adevar ; lacrima reprezinta un diamant al sufletului, zamislit din contopirea luminii cu suferinta; dar din pacate nimic nu este mai trist decat o lacrima ce ofileste un zambet...si nu uita, adu-ti aminte sa zambesti fara a te uita inapoi. Incearca sa zambesti ori de cate ori simti . Intoarce surasul . Zambeste cand simti ca esti fericit, fie si pentru o secunda. Zambeste cand iti trece vreo nebunie prin cap. Te va face sa te simti si mai bine plus ca “nu se stie niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau.” (cineva care-ti cunoaste zambetul ;) )

    RăspundețiȘtergere