Cine e de vină?

Mereu căutăm vinovați. Suntem niște persecutori, căutăm vinovați oriunde în jurul nostru. Spunem mereu e de vină el sau e de vină ea sau factorul x e de vină sau situația e singura vinovată. Câți dintre noi sunt capabili să-și recunoască greșelile? Câți dintre noi pot spune „Da, eu sunt singurul vinovat!” ? Prea puțini. Nu suntem capabili să ne asumăm propriile fapte, consecințele propriilor fapte cu tot ce implică acestea. Suntem atât de imaturi încât nu putem admite faptul că alegerile noastre nu sunt întotdeauna cele mai bune și câteodată greșim, iar singurii vinovați suntem noi pentru că mereu sunt alegerile noastre, noi decidem, uneori poate influențați dar tot noi suntem cei care facem alegerea.
Expresia care mi se pare amuzantă, penibilă într-o oarecare măsură e „Nu e vina mea, așa a fost să fie”. Cum să invoci asemenea motive? Deși cred că toate se întâmplă cu un motiv, nu văd cum ai putea să folosești acest banal clișeu și pentru ce până la urmă? În fața cui vrem să părem nevinovați? Pentru cine încercăm să găsim vinovați? În fața cui vrem să ne scoatem? În fața celorlalți? Nici asta nu pot să înțeleg. Pentru că tu știi cine este vinovat, știi cine a greșit și a cui a fost vina. Și încercarea de a găsi alt vinovat, încercarea de a ieșii cu mâinile curate ca să zic așa este inutilă pentru că la final modul în care te vezi tu pe tine este singurul care contează. Nu contează dacă ceilalți te văd vinovat atunci când tu știi că nu ești (nu mă refer la procese, judecăți sau lucruri de genul ăsta unde chiar e important cum te văd ceilalți) pentru că tu ești cel care trebuie să stea tot timpul cu tine, de fapt nu trebuie e obligat. Important este să fi capabil să-ți recunoști vina măcar atunci când rămâi tu cu tine dacă îți este greu să o faci în fața celorlalț. Este trist să ajungi să te minți tu pe tine, să trăiești într-o lume pe care ți-ai creat-o tu, o lume din minciuni.