Great expectations!

Nimeni nu se gândește la ce urmează să se întâmple. Toți credem că o să ne descurcăm de minune. De la început suntem plini de speranțe, speranțe de la oamenii din jurul nostru, de la noi, de la tot ce se întâmplă în jurul nostru. Avem așteptări de la cine vom fi, de unde vom fi și credem că totul o să fie bine. Dar pe parcurs totul în jurul nostru se schimbă, oamenii devin altcineva, viața ne duce în alte locuri de cât unde ne-am propus, noi devenim altcineva, cu speranțe și așteptări diferite. Ne dăm seama că nu ne descurcăm, că mereu intervine ceva, apar mereu alte și alte probleme. Ne trezim că habar nu avem ce facem și ce căutăm acolo și totuși chiar și atunci avem speranțe. Sperăm că o să fie bine, că o să revenim la planurile pe care ni le propusesem și că situația se va schimba. Și într-adevăr se schimbă, de fiecare dată se schimbă, niciodată aceeași, mereu ceva diferit și asta e ceva bun nu? Schimbarea e ceva bun!?! Schimbarea este poate singurul lucru bun într-o lume care se plafonează, care devine banală și lipsită de sens fără acest mic ingredient care este schimbarea. Ce e bun la schimbare este că nu știi când o să se întâmple și în ce fel. Ajungem astfel la imprevizibil.
Așteptările noastre de la viață sunt normale, oricine așteaptă ceva, dar când intervine imprevizibilul, neașteptatul, atunci trebuie să ne ținem bine pentru că în mod cert e momentul schimbării.
Orice am face avem speranțe, avem așteptări, ne dorim și vrem ceva. De la oameni, de la noi, de la viață, de la tot ce facem. Dar oare merităm?