Despre mine

Ploiesti, Romania
Hmm....ciudat. Mereu mi s-a părut destul de complicat să vorbesc despre mine, să mă descriu. Nu ştiu de ce , poate pentru că nu ştiu de unde să încep, cu ce să încep şi nici ce vor ceilalţi să afle mai exact despre mine sau doar pentru că nici eu nu ştiu exact cum sunt şi ce aş putea spune totuşi despre mine. Dar o sa încerc să-mi fac o scurtă descriere. Nu vreau să folosesc clişee de genul: sociabilă, dinamică, spirit de echipă, bla bla bla...O să vă spun că îmi place să fiu înconjurată de lume, îmi place să se ţină cont de părerea mea, ma atrag misterele şi chestiile dubioase, nu-mi place ploaia, urasc frigul, prefer vara, am o manie pentru cercei, vorbesc destul de mult uneori, iar alteori mai deloc, sunt foarte curioasă, ador marea, îmi place să fiu remarcată, sunt destul de calmă şi pot să am multă răbdare ... ar mai fi multe de spus, dar mă opresc aici momentan. Părţi din mine se vor vedea prin cuvinte.

joi, 12 noiembrie 2009

Dependență

Este uimitor câte lucruri care provoacă dependența există. Ar fi prea simplu să fie doar alcool, țigări și droguri. Cred că partea cea mai grea în a scăpa de dependențe este să vrei să scapi de ele, adică devenim dependenți cu un scop, simțim nevoia să fim dependenți, uneori avem nevoie să fim dependenți. Destul de des, poate prea des lucrurile care încep normal, făcând parte din viața ta depășesc limita, scapă de sub control. Euforie este ceea ce căutăm, euforie care face ca toate celelalte lucruri să dispară, să nu mai conteze. Nu căutăm extaz, simple momente de plăcere intensă, ne dorim fericire, pur și simplu fericire, de aceea devenim dependenți, pentru că nu ne putem mulțumi cu frânturi magice, ne dorim magie continuă. Devenim dependenți din prea multă dorință. Uităm să ne oprim și închidem ochii atunci când depășim linia și trecem în dependență. Nu realizăm unde trebuia să ne oprim pentru că e prea bine și pentru că vrem mai mult. Asta e problema, mereu vrem mai mult, nu ne putem împăca cu gândul că viața e compusă din clipe și frânturi de extaz, nu e o fericire continuă, însă noi vrem să o vedem astfel devenind dependenți de ceva sau de cineva care din când în când ne oferă o clipă de plăcere, iar noi sperăm să ne ofere și fericirea într-o zi.
Chestia despre dependență este că niciodată nu se termină cu bine, pentru că până la urmă orice ar fi fost de ne făcea să ne simțim euforici încetează să mai fie ok și începe să doară. Totuși se spune că nu renunți la obiceiuri până nu te lovești de fundul sticlei. Dar de unde știi când ești acolo? Pentru că nu contează cât de tare ne doare, uneori să renunți doare și mai tare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu