Este uimitor câte lucruri care provoacă dependența există. Ar fi prea simplu să fie doar alcool, țigări și droguri. Cred că partea cea mai grea în a scăpa de dependențe este să vrei să scapi de ele, adică devenim dependenți cu un scop, simțim nevoia să fim dependenți, uneori avem nevoie să fim dependenți. Destul de des, poate prea des lucrurile care încep normal, făcând parte din viața ta depășesc limita, scapă de sub control. Euforie este ceea ce căutăm, euforie care face ca toate celelalte lucruri să dispară, să nu mai conteze. Nu căutăm extaz, simple momente de plăcere intensă, ne dorim fericire, pur și simplu fericire, de aceea devenim dependenți, pentru că nu ne putem mulțumi cu frânturi magice, ne dorim magie continuă. Devenim dependenți din prea multă dorință. Uităm să ne oprim și închidem ochii atunci când depășim linia și trecem în dependență. Nu realizăm unde trebuia să ne oprim pentru că e prea bine și pentru că vrem mai mult. Asta e problema, mereu vrem mai mult, nu ne putem împăca cu gândul că viața e compusă din clipe și frânturi de extaz, nu e o fericire continuă, însă noi vrem să o vedem astfel devenind dependenți de ceva sau de cineva care din când în când ne oferă o clipă de plăcere, iar noi sperăm să ne ofere și fericirea într-o zi.
Chestia despre dependență este că niciodată nu se termină cu bine, pentru că până la urmă orice ar fi fost de ne făcea să ne simțim euforici încetează să mai fie ok și începe să doară. Totuși se spune că nu renunți la obiceiuri până nu te lovești de fundul sticlei. Dar de unde știi când ești acolo? Pentru că nu contează cât de tare ne doare, uneori să renunți doare și mai tare.
joi, 12 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu